Nu putine au fost si sunt momentele, in care vreau sa fiu singura. Sa discut cu mine, sa caut solutii la diverse situatii de viata. Sau pur si simplu sa rememorez anumite clipe si evenimente ale vietii. Intr-un astfel de moment am scris o scrisoare catre sufletul meu.

In doar cateva cuvinte, am vrut sa subliniez faptul ca nonvalorile si ego-ul ne indeparteaza de fericire si de adevaratii noi. Probabil, in randurile urmatoare va veti regasi multi. Sper ca si cei mai sceptici vor reusi sa treaca peste prejudecati si se vor uita, chiar si pentru o clipa, inlauntrul lor. Sper sa incepem cu totii sa traim mai constient si mai aliniati cu Sinele Superior.

Scrisoare catre sufletul meu!

Dragul meu Suflet,

Azi, m-am hotarat sa iti vorbesc. Si vreau sa incep prin a iti cere iertare. Da, stiu, stiu! Pare o gluma, dar sunt cat se poate de serioasa!

Tu, Sufletule, la inceput ai fost pur. Ai fost frumos si bun. Eu, din pacate, nu am stiut sa te protejez si sa te pastrez in starea initiala. M-am lasat influentata de ce ma inconjoara si te-am facut sa suferi.

M-am infuriat, am fost geloasa, m-am certat sau am mintit. Toate acestea tie, Sufletule, ti-au pricinuit un chin.  As fi vrut sa nu cunosti rautatea, dar nu am reusit sa te ajut. Numai tu sti prin cate ai trecut si cate ai indurat.

Eu, astazi, nu vreau sa fac promisiuni. Tot ce vreau este sa te rog sa nu fi suparat pe mine. Stiu ca in esenta tu esti iertator si vei fi bun cu mine.

Vreau sa te mai rog sa pastrezi langa tine doar acele sentimente bune. Sa iti amintesti de iubire, de momente de fericire, de iertare si empatie. Tu, Sufletule, nu te lasa influentat de sentimente si actiuni negative!

Daca eu nu reusesc sa te protejez, te rog, ai Tu grija de mine!!!

Cu drag, Eu!

Sursa foto: ashamellemagsa33.blogspot.com