Exista momente cand te simti sufocat de cotidian si urbanism. Cand vrei sa iti arunci incaltaminte si sa alergi descult / desculta. Acele clipe cand vrei sa te teleportezi pe un varf de munte sau la malul marii, pe o plaja salbatica. Atunci cand iti amintesti cu drag de copilarie si adolscenta, cand mergeai la tara, la bunici sau alte rude. Acele zile in care colindai pe dealuri si mancai fructe proaspete din livada plina de arome si culoare.

Urmatoarele versuri sunt despre aceste momente pline de nostalgie si de dorinta de libertate. Despre puterea naturii si despre lectiile pe care le avem de invatat zi de zi de la aceasta.

Desculta!

Desculta, pasesc in iarba verde!

Simt fiecare fir cum imi gandila talpa.

Cu fiecare pas ajung mai aproape;

Ma indrept catre natura!

Simt la fiecare pas viata adevarata

Acel mediu natural si primitiv

De care de indepartam de fiecare data

Dar dupa care tanjim necontenit.

Mai fac un pas, ma afund in iarba;

Iubesc acest sentiment de libertate.

Natura imi vorbeste despre viata.

O ascult atenta; stiu ca are dreptate!

 

Viata, la fel ca natura, este simpla si frumoasa

Noi o complicam si o facem artagoasa!

Ascult atenta si privesc zarea

Ce, ma indeamna sa vad realitatea!

Acum simt ca traiesc, simt ca exist!

Departe de agitatia urbana, m-am regasit!

Acel Eu plin de speranta si fericit!

Multumesc natura! Bine te-am gasit!

 

Daca te regasesti in  versurile de mai sus iti propun sa incerci urmatorul experiment: renunta la incaltamine. Pasesete cu incredere si inima curata pe un covor de iarba. Inchide ochii si lasa energia fiecarui fir de iarba sa ajunga la fiecare celula a corpului.

Imagineaza-ti iubirea Pamantului ce vine in nenumarate unde catre tine. Primeste aceasta dragoste neconditionata si multumeste pentru ea. Pretuieste si fi constient de fiecare dar pe care Mama Natura il ofera lumii in fiecare zi!