Zi de toamna, insorita. Intr-o camera intunecata, intr-un colt sta aruncata, o minge dezumflata;suparata rau de tot, pentru ca prietenul ei, tovarasul ei de joaca, Alex, a tradat-o si a schimbat-o cu o tableta.

Jale mare in jurul mingii. Toate jucariile incercau sa o consoleze, dar ea refuza orice companie.

– Stiti voi oare cat este de frumos sa sar, sa topai si sa fiu aruncata cand intr-o parte, cand in alta?! zise minge suspinand. Petreceam multe ore impreuna, iar seara, cand ne intorceam acasa, ma lua Alex in brate.

Avem multe amintiri impreuna; multe aventuri!

Imi amintesc cum intr-o zi ne jucam in curtea bunicilor, la tara. Era o zi superba. Pac! Pac! Pac! Poc! Poc! Poc! Numai asta se auzea, cand, deodata, Alex m-a aruncat cu putere si am aterizat direct in fereastra. Doamne, ce sperietura a tras bunica! Ah, si ce pedeapsa am primit! In acea zi, eu am stat cuminte langa prietenul meu si i-am tinut companie in timp ce el  a citit „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga. Hi! Hi! Hi! Asta din cauza ca nu am mai avut permisiunea de a ne juca in ziua respectiva.

Se facuse liniste in jurul mingii. Toate jucariile ascultau fascinate.

– In alta zi, am fost in parc impreuna cu Alex si tatal lui. Ahhh! a fost o zi senzationala. Alex se bucura de compania tatalui, iar eu de compania amandorura. Iesirea in parc s-a terminat cu savurarea unei inghetate, iar eu m-am odihnit fericita sub bratul prietenului meu.

Stiti ca ii cunosc pe toti copii din cartier?! Deasemenea,ii cunosc si pe toti colegii de clasa ai lui Alex!

Tacere din nou. Toate jucariile empatizau cu durerea mingii.

– Sa va spun cum au inceput problemele mele! a continuat jucaria cea suparata si dezamagita. Acum cateva zile, cand se apropria aniversarea zilei de nastere a lui Alex, acesta a fost intrebat ce isi doreste drept cadou cu ocazia acestei importante zi. Raspunsul lui a fost „o tableta”. Si a primit-o! Am simtit ca nu este de bun augur acest cadou; din nefericire am avut dreptate. Uitati si voi, a trecut o zi intreaga si toata atentia tovarasului meu de joaca este indreptata asupra acestei jucarii moderne.

Spunand asta, tristetea a coplesit toate jucariile, si pentru ca deja se facuse seara, Mos Ene a vizitat rand pe rand fiecare jucarie.

Razele optimiste ale diminetii au luminat camera. Era inceputul unei zile noi. Jucariile s-a trezit si ele. Exact in clipa in care mingea noastra saluta si ea dimineata a intrat Alex in camera; si s-a indreptat direct spre minge. A ridicat-o si i-a spus zambind strengareste:

– Hei, tovaras bun! Nu crezi ca te-ai odihnit cam mult?!

Mingea a topait fericita drept raspuns.

Sursa foto: fclsd.fr